a hell of a drug

Poate nu m-am născut în orașul în care trebuia și acuma sunt într-un continuu drum spre casă, iar avioanele sau trenurile își tot amână cursa, cum se întâmplă, de altfel, de fiecare dată când tânjești prea tare să ajungi undeva.
Și o să-mi spui că orașul nu contează pentru că un loc e doar un loc, oamenii contează?
Și dacă te-ai trezi într-o altă zi într-un alt loc ai putea tu rămâne același?

Sau poate casa mea ești tu și de fapt, cauți un drum spre mine, iar avioanele sau trenurile își tot amână cursa, cum se întâmplă, de altfel, de fiecare dată când tânjești prea tare să ajungi la cineva.

Cerc vicios în care nimic/nimeni  încă nu se schimbă.

All you need is 20 seconds of insane courage and i promise you something great will come of it.

Dar noi nu suntem nebuni, suntem singuri. Iar singurătatea, să recunoaștem, is a hell of a drug.