În tot ce ține de recomandări pentru domeniul meu de specializare aud des asta- fă-ți blog.
Banal, zic eu persoana-cea-cu-blog-care-scrie-numai-prostii, recomandați-mi să fiu obiectivă(sau măcar să încerc), să mă pot ține în mâini, să judec rațional lucrurile din jurul meu și după asta să-mi fac un blog.

Mama nu înțelege de ce cheltui eu bani pe carți pe care le mut de pe un raft pe altul și oricum citesc altele, de fapt, mama nu vrea să înțeleagă că eu cumpăr vieți, istorii și tot încerc să mă caut printre rânduri, să mă regăsesc într-un personaj, o acțiune. Pentru că asta-i frumos. Iar eu când o să fiu mare o să am biblioteca mea pe care o să o împart după perioadele vieții mele.
Fidelitatea referitoare la cărți nu-i punctul meu forte, în fiecare seară eu mă urc în pat cu cel puțin două cărți, am vaga impresie că la un moment dat una nu mă va satisface și atunci, schimbătoare din fire, o să trec la alta.
Nu există cărți nepotrivite, doar momente nepotrivite.
Sau scuze nepotrivite.