joi, 7 mai 2015

Scrisorar

Postarea asta, deși pare, nu o să fie despre lucrarea lui Șișkin.

Postarea asta va fi despre scrisorile mele. Cele primite.

Spuneam mereu că a scrie o scrisoare într-o eră a tehnologiilor e cu adevărat greu. Greu pentru că foaia te vrea mai sincer decât pagina electronică. Foaia nu-ți permite să greșești, nu-ți iartă atât de ușor minciunile și orice încerci să ștergi de pe ea lasă o urmă. Fix de asta te pune să gândești de două ori înainte de a scrie.
Eu am trimis considerabil mai multe scrisori decât am primit, tocmai de asta cele primite sunt de prețuit. Iar în zilele când nu mai știu de unde și cu ce să încep, dacă trebuie să stau sau să alerg. În zilele când eu nu sunt tocmai eu, mă apuc de recitit scrisori. Este, trebuie să spun, un fel de exercițiu de echilibru ăsta. Unul care dădea de fiecare dată rezultate. Până azi.

Azi am recitit pentru a nu mai știu câta oară una dintre scrisorile care stau grămadă în cutia lor specială. Am recitit-o fix cum recitești o scrisoare mai veche - cumpătat, liniștit, cântărind fiecare cuvânt. Și am concluzionat - unele scrisori te tulbură nu când le primești, nici măcar după ce le-ai citit de câteva ori. Unele scrisori te tulbură abia peste câteva anotimpuri. După ce copacii au înmugurit, au înflorit, s-au scuturat și au înghețat. După ce s-au schimbat anturajul și oamenii, iar timpul le-a împărțit pe fiecare după propriul lui plac.

Scrieți scrisori. Trimiteți și primiți scrisori. Nu multe, dar sincere. Pentru că unele dintre ele au un ceas cu numărătoare inversă încorporat. Și peste câteva anotimpuri, nu veți pricepe bine cum sau de ce, dar numărătoarea inversă va fi ajuns la final. Poate de asta scrisoarea vă va tulbura. Poate.


2 comentarii:

  1. ;)
    Am și un scris urât, ca de tipar practic. Nu am înțeles cum de fetele dezvoltă abilitatea de rotungi literele, de a scrie atât de frumos, pe când băieții așa urât? E o genă dezvoltată în timp și moștenită de la mestecatul la ceaun?
    Romantică, sensibilă și frumos îndemn în 2o15, plus că virtualul niciodată nu o să ai senzația deplină că-ți aparține.

    RăspundețiȘtergere
  2. apropo de coment-uri, a fost ultimul :D
    Că tot nu dezactivezi sistemul ista de veificare. Eu nu pot ghici în prăjituri :)

    RăspundețiȘtergere