Tare mi-i interesant uneori, și cred că nu doar mie, cum încap atâția nervi și exaspersare în mine?

Cum de odată butonul ăla se declanșează infinit de greu și alte ori nici să apeși nu prea trebuie.

Iată-mă deci, de câteva zile doldora de nervi că tocmai îmi zvâcâie-n tâmple, nervi de la stres, nervi de la lucrurile care se strică, nervi de la oamenii care intervin când nu trebuie, nervi de la vremea care nu e așa cum trebuie, nervi de la mesajele care întârzie, nervi de la mesajele care vin prea devreme, nervi de la faptul că nu am timp de citit cărți frumoase, nervi de la faptul că ador când citesc alte cărți, nervi de la prea multe examene, nervi de la prea puține persoane dragi în jur, nervi de la prea multe persoane nedragi în jur, nervi de la prea multe bagaje, nervi de la prea puțin timp, nervi de la prea mult timp, nervi de alint, nervi de la muzica care nu-i cea care trebuie, nervi pe tehnilogie, nervi pe sentimente.

Aleluia! Cum încap atâția nervi într-un om de 50 de kile? Cum?