atâta inutilitate adunată în mine și atâta timp irosit.
Aș putea să-mi deschid o afacere, să fiu cu succes o vânzătoare de timp.
O să am un mic magazin amenajat cu gust și simplitate situat pe strada Parfumului din București sau strada Unirii din Cluj sau strada Curcubeului din Constanța sau strada Ghioceilor din Chișinău, până la urmă, oameni care au nevoie de timp îs peste tot.
În magazinul meu, o să am flori la geam și pe tejghea, cărți proaste care te fac să-ți pierzi timpul înșirate pe polițe, poze fără tâlc dar care atrag atenția puse pe pereți și evident, un birou la care o să stau eu.
O să te întâmpin cu un zâmbet cald și frumos, pe tine, potențialul meu cumpărător, o să te las să mă convingi, cu argumente bine bătute-n cuie, că tu cel în insuficiență de timp îl meriți pe al meu- fata cu o droaie de timp liber pe care îl irosește.
Dacă o să știi să-mi zâmbești din priviri și gesturi, tranzacția se va încheia cu succes.Gramajul timpului meu, cântărit cu exacticitate pe cântar, îți va reveni ție.
Și o să-mi plătești cu memorii sau experieță sau suferință sau necunoscut. Oamenii preferă orice în schimbul unui nimic. Oamenii au încontinuu nevoie de acțiune, când nu au și-o creează, iar când nu și-o creează (din necunoscutele motive ale procrastinării) se apucă de vândut timp.
Așa, ticluind cu chibzuință o mică afacere, îmi voi obliga timpul să treacă cu folos, să călătorească, să învețe, să greșească, să spere, să iubească. O să-l alung din cearșafuri mototolite spre maluri de mări și oceane, din săli de biblioteci spre brațele iubit(ei)ului, din scaunele moi ale cinematografului spre escaladări de munți, din căștile ipodului spre concerte live, din mâine spre azi.
Pentru că mai târziu devine întotdeauna prea târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu