luni, 20 aprilie 2015

Panaceu

Sunt oameni care au ajuns în timp să treacă prin tine și s-au învrednicit, oarecum, să rămână acolo. Sau nu. Poate nu au rămas ei pe de-a întregul, dar și-au uitat un gest, o vorbă, o privire. Și privirea aia, gestul ăla sau vorba aia de duh a lor ajung la un moment dat să facă parte din tine, să te modeleze. Indiferent dacă vrei tu sau nu vrei asta.
Oamenii ăștia, de cele mai multe ori pleacă, iar dacă nu pleacă se retrag ușor în umbră și ăsta pare a fi mersul firesc al lucrurilor. Să descoperim, să cunoaștem, să încercăm, să îndrăgim, să se consume...să dispară. Oamenii și stările.
În situațiile de genul, tot timpul a descoperi a escaladat parcă prea repede până la a se consuma. Și totuși, a durat ani lumină. Este exact cazul în care îți pare că ziua a trecut prea greu, iar săptămâna prea repede.
Cantitativ, e despre cum ai fi trecut prin trei vieți în câteva ore. Calitativ, e despre cum le-ai fi trăit pe toate trei.
S-a descoperit, s-a cunoscut, s-a încercat, s-a îndrăgit, s-a consumat...a dispărut. Omul și starea.
A rămas. Un gest, o vorbă, o privire.

4 comentarii:

  1. Of, stările astea.
    Complexe și totodată atât de simple.
    Și tu așa frumos le descrii.

    RăspundețiȘtergere
  2. din moment ce roșcate îs 3% din populația terei, deja un gest, o vorbă, o privire, mi s-ar părea de-un mare privilegiu,cine te întâlnește pe strada poți spune că aproape și-a făcut ziua (aici m-am prins de postarea anterioară cu interviurile :) )
    E complicat cu natura complexă și duală feminină, care bifează totul, până și la detaliu de privire. Femeia care e ghidată de gânduri și idei atât de înălțătoare dar în același timp ceva prea banal care o oprește pe loc.
    Deci nostalgie de primăvară manifestată printr-o formă complexă de inflexiuni ale eului se numește, sau faci voluntariat? Eu anul trecut am întâlnit 2 astfel de oameni :) (vezi că lipsește din text o virgulă și 2-ă backspace-uri, practic un corp feminin).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de virgulă nici nu mă apuc să caut pe unde lipsește, oricum nu mă pricep, că eu le-am pus mereu unde am simțit nevoia și nicidecum unde mi-a dictat gramatica. nu mă pot lecui de boala asta oricât aș încerca. da iaca de backspace-uri chiar nu le văd unde-s lipsă.

      Ștergere
    2. foarte frumos să trăiești interacționând astfel cu oamenii.
      Vroiam să-mi fac și eu niște momente de bucurie proprie, da” zici că nu prea ești atât de atentă la gramatică, cât să mă facă să le găsesc și acolo unde nu-s, ca-ntr-un final să fii de acord cu ele :) backspace-ri după punctele de suspans, cred.

      Ștergere