Pentru că meseria de librar presupune o interacțiune amplă cu oamenii, asta înseamnă să dai peste diferite tipuri de caracter, diferite profiluri de cititori, oameni încăpățânați sau nu prea, care știu sau nu știu ce vor, care îți răspund la bună ziua sau care te ignoră. Iar per general, meseria asta e una condimentată cu nervi, cu râs mult, cu stres, dar și cu satisfacții. Iar mie, cu siguranță îmi place.
Dar revenind la oamenii cu care interacționezi. Regula nr.1 atunci când ești librar este să ai răbdare și să poți privi clientul drept în ochi, asta te scutește de multe drumuri dus-întors prin librărie :))
Exemplific:
-Bună ziua, da aveți caiete?
în cazul ăsta librarul trebuie să stea pe loc și să privească clientul țintă în ochi, să nu facă greșeala de a vă îndrepta spre raftul cu birotică, pentru că neapărați veți auzi următoarea replică:
- din astea, pentru școală.
..continuați să priviți țintă victima..of, clientul.
- de aestea, la română.
....nu scoateți niciun sunet, așteptați, bun..puteți și să clipiți.
- pentru clasa 7.
voila, acuma puteți merge spre raftul corespunzător, pentru că cererea clientului (finally!) a fost formulată complet și asta doar după câteva priviri insistente.
Eu dacă aș fi știut trucul ăsta din start aș fi economisit mult timp pe umblat colo-colo și tot dat întrebări.
Regula nr. 2 Fiți cât mai perspicace.
- Bună ziua, da Fluturașii aveți?
Eu, fiind începătoare în domeniu și destul de naivă, încercam să revizuiesc în minte toate cărțile pentru copii care le avem, sau mă rog, din câte țin minte eu. Pentru că eu asociez cu o carte de copii orice titlu diminutivat. Bun, după câteva secunde de inspecție prin mintea mea, îndrăznesc cu o întrebare:
- E vreo carte nouă asta?
- Daaa
Bun, mă gândesc, s-ar putea să nu o avem încă.
- Ăă, dar e carte pentru copii?
La care clienta din fața mea, vădit nemulțumită, își arcuiește genele abia fixate la salon, mă măsoară din cap până-n picioare să vadă prin ce greșeală am fost eu acceptată la postul ăsta, și-mi spune tăios.
- Domnișoară, toată lumea știe de cartea asta! ..ar fi continuat cu un „numa' tu nu” dar din fericire se oprește aici.
Și aici, bah! mă pălește perspicacitatea mea întârziată.
- Fluturi, de Irina Binder, asta căutați, da?
- Clar lucru.
...clar? Evident că-i clar!
Regula nr. 3 Învățați-vă să citiți mințile oamenilor.
- Domnișoară, eu vreau o carte interesantă, da tare-tare interesantă.
- Spuneți-mi vreo carte care v-a plăcut mult și eu încerc să vă recomand ceva asemănător.
- Da nu-ni trebu' nie asemănător, eu vreu șeva tare-tare interesant.
- Bun, dar măcar din ce domeniu v-ar plăcea să citiți?
- Ei, eu tare multe ce-am citit și multe îmi plac, da iaca demult așa n-am găsit vreo carte interesantă tare. Iaca puteți să-mi recomandați ceva ce v-o plăcut dumneavoastră.
- Da, pot, dar asta nu înseamnă neapărat că o să vă placă și dumneavoastră.
- Ap' dacă nu ne-a plășe' eu o aduc înapoi.
De cele mai multe ori ăștia-s oamenii care nu percep diferența dintre o librărie și o bibliotecă.
Regula nr. 4 Să aveți o memorie de elefant!
- Domnișoară, săptămâna trecută aici era o carte.
- Îi țineți minte titlul?
- Nu, da știu că la copertă avea ceva cu roșu.
- Îi țineți minte autorul?
- Ei, nu, că eu nu m-am uitat la autor. Da aici era precis, că eu am vrut să o cumpăr da nu-mi ajungeau bani.
- Bun, țineți minte măcar un cuvânt cheie legat de cartea asta?
- Știu că mi s-o părut tare interesantă și iaca precis aici era, pe polița asta.
- Cel mai probabil s-a vândut, dacă totuși vă amintiți vreun detaliu în afară de culorile care se regăseau pe copertă, poate o pot găsi în altă filială de-a noastră.
- Dap' dumneavoastră nu țineți minte ce cărți aveți în librărie?
Ap' iaca, după câte se pare nu prea le țin mine :))
Și finally, Regula nr.5 Împăcați-vă cu ideea că nu toată lumea știe ce cumpără!
- Dumneavoastră aveți Faust?
- Da, este.
- O, ce bine, am ceva timp de când o caut.
Peste câteva ore.
- Eu vreau să întorc cartea.
- Pot să știu care-i cauza?
- Foarte simplu, eu n-am știut că Faust asta-i poezie!
Situațiile pe care vi le-am prezentat sunt absolut reale, trăite și simțite pe propria-mi piele. Desigur scopul, în cazul dat, scuză mijloacelor. Pentru că oricât de greșit și-ar forma unii dintre clienții mei cererile, pe mine mă bucură faptul că ei vor să citească. Or, tocmai de asta, o să vină o vreme când o să ne înțelegem unii cu alții de minune :))
Sa mai scrii asemenea stuatii, imi place sa le citesc :)
RăspundețiȘtergere