Iubirile din secolul ăsta sunt de-a dreptul istorice spunea cineva, banale spun eu.
Dar asta tot pentru că viziunea mea despre iubire e alta decât viziunea ta despre iubire, pân la urmă...iubirea îi relativă.
Îs relativi fluturii din stomac- la careva îs molii, la careva încă omizi care mor după o săptămână. Și până la urmă nu-i nimica nou sub soare, unele iubirile din secolul ista îs ca liniile paralele, nu se intersectează niciodată deși merg mereu împreună. Asta-i trist.
Restul iubirilor îs ca celelalte linii, au un singur punct de intersecție și dacă vor să continuie trebuie să se despartă. Asta-i și mai trist.
și eu niciodată nu am înțeles, cum să ai încredere în sentimentele tale când ele pot dispărea pur și simplu?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu